a

Facebook

Twitter

Copyright 2015 Libero Themes.
All Rights Reserved.
0741.019.006

Contacteaza-ne

Facebook

Menu
 

Accident de muncă preluat de JGV și Asociații

JGV si Asociatii > Stiri  > Accident de muncă preluat de JGV și Asociații

Ion Bibe avea 49 de ani, două fetițe de 9, respective 12 ani, o soție iubitoare, o casă în construcție și multe vise de transformat în realitate. Își iubea nespus familia și făcea sacrificii să le ofere copiilor o educație aleasă, una de care el nu avusese parte în copilărie. Mergea zilnic pe jos 7 kilometri până la Halta Atârnați, de unde lua trenul spre București. Făcea naveta de mai bine de doi ani în Capitală, unde își găsise un loc de muncă. Era paznic la o fabrică de ciocolată.

,,Trebuia să meargă la muncă! Fie iarnă, fie vară, făcea drumul asta pe jos. Ce să facă? Trebuia să îmbrac copiii, să-i port la școală! Ion voia un viitor mai bun pentru fetele lui. Să învețe! Să iasă cu o meserie bună! Aveam și casa în renovare. Voiam să facem și noi baie, bucătărie… Acum, totul a rămas cum le-a lăsat el: un șantier,” ne-a povestit cu lacrimi în ochi soția sa.

Ion Bibe a murit strivit de o poartă pe rulmenți. S-a întâmplat la locul de muncă, într-o seară în care un coleg îl sunase să-l roage să facă un schimb de tură.

,,S-a întâmplat în seara zilei de 5 mai. Eu știam că are tură 12 cu 24 și nu mi-am făcut griji. El mi-a zis că nu vine acasă în seara respectivă, pentru că intra a doua seară din nou în tură și prefera să se odihnească acolo pe canapea decât mă mai bată drumul până acasă și înapoi. Când am văzut însă că nu sună seara înainte de culcare – pentru că nu era zi să nu vorbească cu fetele de 5 – 6 ori la telefon – m-am gândit că a pierdut telefonul. Dar n-a sunat nici dimineața următoare. Putea să ceară telefonul unui coleg, să ne sune. M-am panicat. Am sunat o vecină care lucra cu el și mi-a dat numărul șefului său. Patronul mi-a zis că a căzut o poartă pe el, dar să stau liniștită. Mi-a zis că are un mic hematom la cap, a fost operat, dar este bine. Când am ajuns la spital, doctorița care era de gardă mi-a zis că este într-o situație foarte gravă. Avea totul zdrobit în el – și organele, și creierul. Nu mai avea nicio șansă! Când l-am sunat pe șeful lui să-i spun ce mi-au zis medicii mi-a zis că nu e adevărat, că lui i-a spus altceva la internare.”

Femeia a fost cea care a declarat accidentul la ITM, deși era responsabilitatea angajatorului să facă acest demers.

,, De la ITM nu mi-au dat număr de înregistrare, nimic! A venit însă un inspector la spital să se intereseze de caz. Când au văzut că eu pun întrebări, m-au sunat de la firmă, să merg să discut, dar le-am zis că merg doar cu un avocat.”

Intrigant este însă faptul că poarta de la intrarea în depozit a mai căzut de câteva ori înainte de tragicul accident, fără ca nimeni să ia vreo măsură. Cel puțin asta susțin rudele victimei.

,,Nu era prima dată când se întâmpla asta. Poarta a mai căzut de câteva ori. Nimeni nu a luat însă nici-o măsură. Soțul meu era acasă și vorbea la telefon cu colegii lui de serviciu și le spunea să nu o mai închidă, ca să nu cadă pe ei și i s-a întâmplat lui. Era o poartă pe șină înaltă de doi – trei metri. A făcut mai multe sesizări conducerii, dar fără rezultat. Și lui i s-a mai întâmplat. Au ridicat-o cu macaraua și au pus-o din nou pe șină.”

Ion Bibe și-a văzut așadar soția și copii pentru ultima oară în dimineața zilei de 5 mai. A plecat cum o făcea de fiecare dată cu zâmbetul pe buze, cu gândul la copii și la planurile de viitor.

,,Ultima dată a vorbit cu Tudorița, vecina noastră care stă la București și care s-a dus la spital imediat după operație. L-a găsit treaz, dar nu-și aducea aminte nimic. Susținea că a căzut de pe motocicletă. Ea îi spunea: ,,Tu nu ai motocicletă!” ,,Ba am, dar nu știi tu!” În schimb a recunoscut-o și a întrebat de mine. Zice: ,,Ionica n-a venit?” ,,N-a venit. E la serbare, că fetele tale au luat premiul I amândouă!” A întors capul și a început să plângă. A doua zi, când m-am dus eu, îl intubaseră și n-am mai avut cu cine vorbi.”

Ion Bibe a lăsat în urmă o familie îndurerată. Cea mai afectată este fiica cea mare.

,,Plânge tot timpul. Spune că îi e dor de tati, iar eu îi spun că el o veghează de acolo de sus. E foarte afectată! Ne-am dorit foarte mult copii. Timp de 14 ani nu ne-a dat Dumnezeu. Apoi am reușit cu tratament… Acum, când să se bucure și el de ele… S-a întâmplat, ce s-a întâmplat!…”

JGV și Asociații, un partener de încredere

JGV și Asociații a preluat acest caz în urmă cu câteva luni. Avocatul Elena Potra reprezintă interesele familiei Bibe atât în fața autorităților, instituțiilor statului, dar și în instanță.

Elena pledează la toate nivelurile instanțelor, de la Judecătorii până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe parcursul carierei a acordat servicii de asistență juridică în materie de: drept civil, dreptul muncii, comercial, dar și în domeniul dreptului societar. În perioada 2005-2007, Elena a acordat asistență și consultanță juridică unei importante instituții de cultură din București pentru care a negociat contracte specifice dreptului muncii, achizițiilor publice și a gestionat cauze din sfera dreptului proprietății intelectuale.

Elena a absolvit Facultatea de Drept din București, apoi a urmat programul de master ,,Drept social român și european” la Universitatea Ecologică, București. Elena este membru în Baroul Bucuresti din 2003.

Fara Comentarii

Lasa un comentariu