a

Facebook

Twitter

Copyright 2015 Libero Themes.
All Rights Reserved.
0741.019.006

Contacteaza-ne

Facebook

Menu
 

,,Durerea nu trece, doar înveți să trăiești cu ea!”

JGV si Asociatii > interes  > ,,Durerea nu trece, doar înveți să trăiești cu ea!”
a

La 30 de ani Alina a aflat ce este suferința, disperarea, revolta interioară, deznădejdea, dar în același timp a descoperit ce înseamnă să-ți dorești cu ardoare să transformi toate neputințele în acceptare, încredere, bucurie, iubire. Alina și soțul său și-au dorit extrem de mult un copil. Au făcut investigații peste investigații, tratamente, chiar și intervenții chirurgicale pentru rezolvarea unor probleme de sănătate mai vechi. Niciun sacrificiu nu era prea mare pentru a-și duce la îndeplinire visul – acela de a avea cu adevărat o familie.

Totul s-a năruit însă în sala de nașteri a Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu.

,,Am avut contracții toată noaptea. Dimineața la 6 am mers la spital. Acolo mi-au zis să aștept, deși contracțiile erau tot mai dese, iar sarcina intrase deja în cea de-a 40-a săptămână. Mă urcau pe capră, mă controlau, mă coborau și tot așa, pentru că nu mă dilatam. Nu mi-a făcut nimeni nicio ecografie să vadă care era problema, decât seara la ora 21:30. Tot atunci au decis să-mi facă și cezariană. Mie însă nu mi-au spus nimic. Mi-am dat singură seama, pe masa de operație, că ceva este în neregulă. Fetița avea cordonul ombilical răsucit în jurul gâtului. Dar ca să lași un copil să moară dintre-atâta lucru, mi se pare incredibil! Nu era o situație ce nu putea fi evitată.”

Lucru confirmat și în instanță, după un proces care a durat mai bine de 4 ani.

,, În condițiile în care aceasta a fost internată la ora 8:30 cu debut de travaliu, cu făt viu, și după 13 ore de stat în sala de nașteri s-a practicat cezariana și s-a extras fătul mort, având în vedere evoluția travaliului spre minim din punct de vedere al contracțiilor până în jurul orei 17:00 și evoluția contracțiilor – acestea devenind mai dese și mai lungi, până la momentul cezarienei – este evidentă concluzia că fătul a decedat intrauterin, că personalul medical care a supravegheat sarcina nu a realizat suferința fetală acută în care a intrat fătul, iar când a realizat acest lucru a fost prea târziu.” (…) ,,Instanța de judecată a constatat că decesul fătului familiei Mogoș este rezultatul unui malpraxis medical.” Se arată în decizia nr. 1691/17.10.2017 a Tribunalului Gorj (pg. 15).

,,S-a făcut un mare pas spre dreptate, după mai bine de trei ani de la decesul fătului. În ciuda verdictului dat de inițial de Comisia de Monitorizare și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică Gorj, Tribunalul Gorj, prin decizie rămasă definitivă la Curtea de Apel Craiova, a fost desființată decizia autorității administrative, statuând că în cauză a fost o situație de malpraxis, referitor la doctor Tabacu Viorica, medic primar obstetrică ginecologie la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu.”

https://jurnalul.antena3.ro/stiri/social/procesele-de-malpraxis-lungite-pana-moare-si-doctorul-821656.html?fbclid=IwAR0jkMo2Ppcyi6kiwRKwglq8ixRurCkWVeRrH2V4UvEsvuZB9Hh58sRGpag

Verdictul instanței n-a alinat însă durerea familiei Mogoș

,,Mi-a fost foarte greu, dar am ales să trăiesc pentru familia mea. Părinții mei au mai pierdut un copil. Mă gândeam numai la ei. Cum ar fi să-și mai piardă un copil. Am încercat singură să mă calmez. M-am gândit mereu la soțul meu, care a suportat foarte greu tot ce s-a întâmplat, mai ales că fătul era perfect sănătos. Își dorea, ne doream cu ardoare un copil. Nu concepeam să nu avem măcar unul. Și am luptat!”

Au urmat ani de zbateri interioare, controale medicale, tratamente și intervenții chirurgicale, totul pentru ca visul să se transforme în realitate. În ciuda motivației interioare de a construi o familie cu bărbatul pe care îl iubește, durerea Alinei nu va dispărea niciodată.

,,Am simțit o durere sfâșietoare atunci când am ieșit din spital fără fetița mea, Daniela – așa urma să o cheme. În loc de un certificat de naștere, în mână aveam un certificat de deces. Pentru prima dată în viața mea, nu îmi doream să mă întorc acasă. Nu poți să treci peste așa ceva, doar înveți să trăiești cu durerea. Mergi la serviciu, te iei cu viața asta tumultoasă și uiți, dar când ajungi acasă gândurile, trăirile te copleșesc. Acum ar fi avut 5 ani. Când văd fetițe de vârsta ei, mă gândesc cum ar fi fost să o am lângă mine.”

După cinci ani de la tragedie, familia Mogoș și-a găsit însă alinarea. Alina a adus pe lume un băiețel perfect sănătos. Drumul până în prezent a fost însă extrem de greu.

,,După prima naștere am făcut tratament 5 ani. Nu mai reușeam să rămân însărcinată. Am avut mai multe intervenții chirurgicale, la Craiova și la București. Am descoperit că am un fibrom, dar și endometrioză – o afecțiune care duce la infertilitate. Am dat tot salariul soțului pe tratamentele, ba chiar am făcut și împrumuturi. Eu sunt vânzătoare la o patiserie, soțul este mecanic auto, nu ne ajungeau veniturile.”

În ciuda tuturor sacrificiilor financiare rezultatele întârziau să apară, iar medicii îi recomandau fertilizarea in vitro. Cu doar o lună înainte de programarea intervenției, Alina a aflat că va fi mamă.

,,În ziua sfântului Ștefan am aflat că sunt însărcinată. Nu ne-a venit să credem că în sfârșit reușisem să obținem ceea ce ne doream din tot sufletul. Sarcina însă a fost una cu probleme. Am fost nevoită să stau numai în pat încă din primul trimestru. Aveam contracții de câte ori mă ridicam în picioare. Am reușit să o duc la bun sfârșit doar cu tratament medicamentos și repaus total timp de 9 luni. Am fost și internată de câteva ori. Aveam contracții puternice și risc de avort spontan. Și la cea de-a doua sarcină cordonul ombilical al fătului era răsucit după gât, dar operația de cezariană a fost făcută la timp, iar acum îmi țin copilul în brațe. A fost foarte greu! Deși petrec foarte mult timp cu băiețelul și nu am vreme de nimic altceva, imaginile și sentimentele din ziua respectivă îmi revin mereu în minte.  Toate mamele cărora li se întâmplă astfel de tragedii trebuie să continue lupta pentru viață, pentru un nou început, pentru familie, pentru un alt copil! Nici doctorii, nici spitalele în care activează n-ar trebui să scape nepedepsiți! Astfel de tragedii n-ar trebui să se întâmple în România secolului XXI!”

,,Suferința mamei, care își pierde copilul, perfect sănătos, este o trauma ireparabilă. Nimic nu poate stinge aceasta durere, resimțită, din păcate, de  multe femei, paciente în sistemul medical din România,” este părerea avocatului coordonator JGV și Asociații, Diana Cotuna, care a făcut toate demersurile necesare astfel încât să se facă dreptate în acest caz.

,,În același timp, în dosarul penal se desfășoară cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămări aduse fătului. Soluția va fi însă una previzibilă întrucât, între timp, medicul vinovat a murit.  Despăgubirile datorate familiei fac obiectul unui dosar civil separat, înregistrat pe rolul Tribunalului București, daune materiale și morale ce urmează a fi achitate de spital și asiguratorul de malpraxis al medicului, ” a adăugat avocatul Diana Cotuna pentru jgv.ro

Acum Alina are în sfârșit familia pe care și-a dorit-o. Durerea provocată însă de pierderea unui copil rămâne. Ultimele fraze, din memoriul redactat de mama îndurerată și depus la dosarul cauzei, nu mai au nevoie de niciun comentariu.

,,Daniela, iartă-mă îngerașul meu, că nu te-am putut ajuta cu nimic! Rugăciunile mele nu te-au putut salva… Indiferent ce va fi, tu vei rămâne veșnic în inima mea! Nimeni și nimic nu te va putea înlocui vreodată!”

https://www.jgv.ro/2019/08/29/cum-tergiverseaza-politia-un-dosar-in-care-victima-risca-sa-si-piarda-si-piciorul-stang-si-casa/

Fara Comentarii

Lasa un comentariu